Parintii

Cred ca nu mi-am dorit prea des sa ating acest subiect.De fiecare data am simtit ca voi atinge un punct sensibil al fiecarei persoane,ca poate voi judeca gresit sau ca pur si simplu nu am dreptate.Din totdeauna parintii au fost priviti ca fiind cele mai importante persoane din viata fiecaruia dintre noi,lucru care nici nu-l contest.Adevarat,lor le datoram o mare parte din existenta noastra.Dintr-o alta perspectiva a problemei,consider ca nu parintilor le datoram tot ceea ce suntem sau tindem sa devenim pe parcursul vietii.Poate multi mi-ar spune"nu ai dreptul sa judeci"...e adevarat,nu am acest drept...si nici nu consider ca judec,ci doar ca imi exteriorizez gandurile in conformitate cu trairile unor serii de persoane care mi-au aratat ce si cum sunt parintii in unele cazuri.
Probabil nu mai este un secret pentru nimeni ca majoritatea familiilor au renuntat de mult la unitate,intelegere si mai ales iubire.Goana nebuna dupa cat mai multa bunastare a facut sa incolteasca in cei mai multi dintre noi un egoism debordant fata de suflet si poate pentru asta ne aflam unde ne aflam.
Parintii incep sa inteleaga din ce in ce mai putin.Cei care ar trebui sa ne fie aproape in cele mai crunte momente si mai mult decat oricine altcineva,n-au timp,interes,capacitatea de a-si deschide sufletul si mintea in fata unei fiinte care traieste si simte diferit de cat au facut-o ei.Nu foare demult cineva mi-a spus ca iubirea unui copil pentru parinti este mult mai mare decat a parintilor pentru copii.Explicatia?...indiferent de greselile parintilor nostri...parintii raman parinti si mai devreme sau mai tarziu inima noastra iarta(iar asta pot afirma din experienta proprie),ii acceptam asa cum sunt si tot ai nostri raman.Ei...de cele mai multe ori la greselile copiilor se adauga mustrari,teorii de viata si critici,aparent nesimnificative dar care de cele mai multe ori raman intiparite.Cam asa a sunat explicatia pe care am primit-o.M-am gandit de multe ori la asta...si oricat nu mi-ar fi placut,am avut momente in care am spus"cam asa este".
Asteptarile sunt enorme iar daruirea minora si nimeni nu este mai vinovat decat altul.Toti impartim o lume si o viata care poate insela asteptari sau poate lumina.
Nu am mers foarte departe cu detaliile si nici nu intentionez.De altfel nici nu afirm ca toti sunt la fel...iar noi,noi ar trebui sa fim "mintile deschise",care sa schimbe,sa faca primul pas,sa provoace apropierea si sa imbunatateasca situatia.
Randurile astea sunt doar pentru noi,pentru ca noi sa invatam sa crestem si sa devenim altfel.Sunt lucruri importante in viata de care avem nevoie.Avem nevoie sa avem timp,comunicare,simplitate,suflet,optimism,iubire,intelegere si iertare.


P.S-"The last song",un film superb in care dincolo de o relatie adolescentina,e povestea reinnodarii unei relatii tata-fiica.
-"Weekend cu mama",film romanesc care atinge cam aceeasi tema.Si chiar daca e romanesc,e un film bine facut care merita vizionat.
Ca melodii va propun soundtrack-urile filmelor:-Miley Cyrus-When I look at you.
-Sleepy rebels-Looking glass.