In mare parte,inainte de a ajunge stapani pe propria noastra persoana,cu sentimente,decizii,judecari proprii...suntem doar asemenea unor papusi.Daca ne-am intreba pe cine am putea modela cel mai usor,cu siguranta raspunsul ar fi copii.Cel mai simplu este sa te joci cu mintea unui"incepator".Inocenta se pierde foarte usor datorita multitudinii de factori care influenteaza gandurile si sentimentele.Dreptul egoist pe care fiecare dintre noi si-l asuma,si anume dreptul de a judeca pe altii,in prima faza ii ranesc pe respectivii...adevarata gravitate a problemei se produce atunci cand ranile provocate se revarsa tocmai asupra noastra.Tocmai astazi,cand categoric gandurile si sufletul imi sunt acut tulburate de unele amintiri,am avut surpriza sa primesc un impuls in a-mi dovedi greselile..."Etichetele sunt pentru produse nu pentru oameni".Clar este o afirmatie care isi merita intelesul...totodata incep sa inteleg explicatia cuvintelor"niciodata sa nu spui niciodata".
Cu timp in urma,probabil din loialitate pentru distrugerea inocentei interioare si a ranilor care cred ca in anumite momente isi vor face mereu un mic locusor in fiinta mea,puteam sa-mi jur mie ca nu voi putea duce dorul clipelor petrecute alaturi de persoana care ar fi trebuit sa fie cea mai importanta din viata mea.Aparte de declinul sufletului meu,priveam si suferinta din jurul meu pe care in necunostinta mea speram sa o pot estompa.Sentimentul ca in ce credeai si ce iubeai cel mai mult te-a dezamagit,distrugea totul fiind un simplu copil sau mai mult.Gandul ca trebuie sa lupti cu tine pentru a nu simti lipsa,ca trebuie sa uiti de orice vis viitor,ca involuntar incepi sa urasti,poate distruge frumosul intr-un mod brutal nedand nici macar sansa de a fi pregatit pentru a incepe din nou.
O lunga perioada de timp am trait cu siguranta ca greutatea acelor amintiri negative imi vor canaliza mereu existenta nepermitandu-mi ca vreodata sa-mi mai doresc o reintoarcere.Ironic,cu doar cateva ore in urma,partea aceea adormita a sufletului meu a hotarat ca e timpul sa se trezeasca,renascandu-mi ganduri si sentimente pe care,cel putin in momentul de fata nu as sti sa le ghidez.In cateva momente de liniste am incercat sa asez cap la cap tot acest trecut din perspectiva unei gandiri mature in devenire.Concluziile...ar fi multe,unele inca neformate,unele inexplicabile...doar cateva intelese si cu posibilitate de exprimare.Am inteles ca am fost egoista cu mine...din respect pentru sentimentele altora am renuntat la ceea ce-mi doream eu cu adevarat,am decis sa judec si sa spun"nu"doar pentru ca prin ranile altora ajunsesem sa ma simt eu ranita cand de fapt poate acea persoana pe care atat de mult am invatat sa o dispretuiesc,si-ar fi dorit ca eu sa fiu cea care nu trebuie sa sufere...doar ca,conjunctura situatiei nu a reusit sa-mi ofere protectie iar expunerea a fost totala provocand respingeri si formarea unor ganduri formate pentru ca asa trebuie nu pentru ca asa simt.
Ideea e ca trecutul are conturul sau iar noi ne schimbam constant.Ceea ce candva nu puteam ierta,poate renaste in fiinta noastra,provocand dorinta de a mai da o sansa,provocand gandul ca poate am judecat pripit si ca oricine greseste avand dreptul la inca o incercare.Acum cred ca "niciodata"nu exista pentru ca mai devreme sau mai tarziu dorinta sufletului capata o intensitate incontrolabila...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu