Conversatie...

ESTE PRIMUL ARTICOL CARE NU-MI APARTINE..DAR PUR SI SIMPLU PROFUNZIMEA CUVINTELOR AU O INTENSITATE EXTRAORDINARA...:)

"Iti mai aduci aminte visul nostru de iubire, nu? A fost unul frumos, ca nicicare altul... Nu ai fi putut sa-l uiti asa, cu una cu doua, cat ai zice ca vrei sa te trezesti la realitate.... Nu aveai cum... Jur ca nu ai cum, ca ochii tai nu spun adevaruri mincinoase... Poate mai stii cum il alinai cu toate sperantele puse in sarut si toate pasiunea smulsa de niste imbratisari. Il numeai "destinul tau". Ii cerseai pe deasupra soaptei, il botezai dorinta ta mai presus de toate, secunda ta de fericire furata de la zei. Trebuie sa stii cum era cand nimeni nu se mai simtea singur. Inca nu ai uitat cum era atunci “acum”. Trebuie sa stii asta... Trebuie sa cred atat si nimic mai mult. Ca sa merg mai departe... cat mai aproape de tine. Sa ma-nteleg atunci, sa te vad acum cum nu am reusit atunci."

"Imi aduc aminte, sigur,... amintirea nu iarta nimic". Nicio clipa... Nu iarta celor care s-au iubit si s-au ranit iar si iar. Si iar... Mai mult. Pana cand unul nu a mai putut. Amintirea refuza speranta. O ucide, o inchina celor care nu au vrut-o".

"Ar fi pacat sa spui ca “nu”, nu am dreptate, si n-as suporta sa-ti vad buzele cum se misca in virtutea a ceea ce stiu ca iti trece prin cap in acest moment ..."
"Pacat a fost si atunci cand l-ai rostit tu..." Iti spun, si crede-ma, te rog, ca nu a mai ramas nimic". NIMIC. Ce sa mai aduni cand vindecarea inseamna sa imprastii tot?"

"Da... Este greu sa stiu ca nu am facut ceva mult, extraordinar, cel putin imposibilul ca sa te aduc inapoi si sa ma razbun in sfarsit pe trecut, pe haosul launtric in care am crezut... Masina de spalat nu ar putea sa faca nimic cu constiinta mea. Viata mea e ca o carpa moale de sters masini... N-as putea sa ma iert pe mine pentru noroiul in care ma afund din ce in ce mai mult. Eu trebuie sa stiu. Trebuie sa stiu ca nu m-ai uitat."
"Era atat de usor atunci sa fi facut un gest ordinar, mic... as fi inchis ochii, ai fi trantit usa si m-as fi intors de unde am plecat... Dar, ma ierti sau nu, nu mai pot... M-am rugat pentru un “mai bine mai tarziu decat niciodata”. Dar acum regret si imi musc buzele pentru ceea ce am cerut. Este peste limitele mele mici. Mult prea tarziu pentru ceea ce a fost prea mult..."

“Am putea sa incercam din nou. Au trecut ceva timp si zile imperfecte de cand fiecare a pornit pe drumul sau. Stiu ca tu ai pe altcineva. Dar tu, tu nu m-ai putut uita. O simt. Am auzit. M-ai iubit candva. M-ai iubit asa cum sunt. A fost greu fara tine si am crezut gresit ca pot iubi oricum, nebuneste. Azi da, maine nu, azi sunt liber, maine sunt legat. Pe oricine. Dar nu a fost asa. Vreau sa-ti arat cum sunt acum. M-am schimbat, poate-ar trebui sa afli. Imperfect, la modul absolut. Vorbesc la fel de mult. No vanity, no hard feelings, no offence... Mandria am pierdut-o undeva pe drum, la cel mai prost joc de noroc. Nu pot sa mai mint... Nu spun ca te-am cautat in multe femei. Prin toate pe rand, am incercat doar sa fug de tine. Imi intrai prea mult in inima, in carne, in suflet, in gand... Nu puteam permite asa ceva atunci, imi doream ceva mai mult, mai concret, mai material. Eram poate imatur. Doar un baiat nebun..."

"Oare tu crezi ceea ce ai vrea sa auzi? Crezi ca poti sterge totul cu buretele si sa rescrii povestea la fel ca atunci cand a inceput? Oare cenusa mai ia foc? Oare crezi ca orgoliul, dorul, suferinta si nemiloasa dorinta de razbunare nu transforma in praf orice ai avut mai sfant? Oare crezi ca mi-a fost prea usor fara tine? Crezi ca nu mai tin minte cum ai ales sa rupi in doua destine separate preafrumosul tau vis de iubire? Crezi ca poti sa vii acum ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Tu crezi ca eu mai sunt femeia pe care ai lasat-o plangand si implorand? Crezi ca as putea sa renunt la bratele care m-au strans atunci cand mi-a fost rau ca sa revin la cele care m-au aruncat in el? Crezi ca as putea sa uit bratele spre care mi-am intins toata singuratatea ca sa scap de ea, bratele care m-au facut din nou om?"

“Nu pot da timpul inapoi... As vrea... Asta trebuie sa insemne ceva, ceva mai mult decat sunt eu capabil sa exprim. Nu am stiut atunci ce ai vrut sa spui ca eu pe tine nu o sa te pot uita. Nu ma pricep sa vorbesc frumos, niciodata n-am putut sa fiu tu. Nu crezi ca e pacat sa lasam ultima picatura de iubire sa se scurga doar pentru ca nu stii sa spui un “da”, un “te iert?”

"Nu m-ai ascultat atunci... De ce ai face-o acum? Nu mai pot sa glumesc cu iubirea... Adesea am facut confuzie intre plans si ras, intre lacrimi si fericire, ura crunta si dor nespus. Uneori imi era atat de dor ca imi venea sa te smulg din vise doar ca sa ma imbratisezi si apoi sa te lasi sa pleci la loc. Stiu ce inseamna sa te doara jocul ei sau sa nu-i suporti tacerea. As vrea sa stiu ca o sa afli si tu ce inseamna suferinta asta care te seaca, te suge de ceea ce a mai ramas bun in tine. Poate doar atat as vrea."

“Parul tau o sa stea nemangaiat si suvita de par care te deranja noaptea o sa-ti intre in ochi. O sa marai si o sa alungi cu naduf. O sa-ti inghete picioarele caci nimeni nu poate sa ti le incalzeasca ca mine. O sa spui ca ti-e atat de frig ca iti vine sa alergi cu picioarele in zapada ca sa le infierbanti. Iar eu nu o sa fiu acolo sa le incalzesc, iar tu sa dai capul pe spate razand, cu dintii clantanind. Iar la capatul mainii tale nu o sa mai fie mana mea. Nu o sa ramai singura, esti imposibil sa nu te iubeasca cineva. Dar o sa fii nefericita si o sa-ti fie dor sa alergi cu fericirea de mana. Sau... poate ca o sa fii fericita cu altcineva. Dar asta o sa ma doara... mult. Cel mai mult..."

“Dragul meu care mi-ai fost drag, romantic nu ai fost niciodata, iubirea nu ai stiut-o niciodata cu adevarat. Distanta nu iarta, inima nu stie sa lase in pace. Pentru picioarele reci am gasit leacul, fierbinteala unei bai cu aburi. Pentru noptile grele, mi-am gasit trupul care sa ma incalzeasca si mi-am pierdut cuvintele adesea. Cu iubire sau fara, supravietuiesc in continuare. Sunt mii de motive care imi zambesc in fiecare zi si imi amintesc ca am pentru ce sa traiesc. Iarta-ma daca m-am inselat in privinta ta. Sau chiar in privinta mea. Incerc, ma straduiesc din rasputeri sa nu mai fac greseli. Am vrut sa lupt, sa lupt, sa fac tot ce pot pentru a te aduce inapoi, dragul de tine... Dar iarasi am gresit... N-ar fi trebuit..."

"Nu poti sa ma urasti.... Nu ai cum..."

"Nu te-am urat nici atunci. Nu te urasc nici acum. Dar nu-mi mai pasa. A fost totul prea mult, inainte si dupa, nimic atunci cand ar fi trebuit, ca sa mai ramana ceva. Cat de putin".