Trecerea peste...

Probabil obisnuiti sau nu,fiecare dintre noi constientizeaza faptul ca nu totul poate fi asa cum ne dorim.De cele mai multe ori,in fiinta oricaruia exista o nemultumire,datorata unui fapt mai mult sau mai putin important.Suntem din fire dornici de a avea si de a reusi tot mai mult iar atunci cand dam gres,ne traim dezamagirile cu o importanta si o intensitate poate uneori mai mare decat ar merita.In infinitul nostru egoism,la cea mai mica suferinta ne intrebam"de ce eu?",gandindu-ne ca suntem oarecum condamnati(desi este evident prea mult spus)sa clacam exact in cele mai neasteptate clipe,gandindu-ne ca dintr-un motiv sau altul,sau poate chiar fara motiv anumite persoane ale vietii noastre,ne distrug visele si ranesc,provocand dureri care aduc dupa sine neincredere,teama,dezamagire si o lupta ce in unele clipe pare mult prea greu de indurat.Este mult mai usor sa pozezi ca victima,sa gasesti vinovati pentru neimplinirile tale,in loc sa-ti pui intrebarea daca nu cumva o parte a problemei este chiar la tine,sa-ti gasesti vinovatia si sa realizezi ca orice se intampla in viata ta,tu ai partea ta.Vorbind de fericire sau de nefericire,voit sau nu,direct sau indirect,in orice granula care trece prin clepsidra vietii tale,existi...De curand cineva mi-a dat de inteles ca dezamagirea si suferinta exista pentru ca noi o vrem,noi o provocam si tot noi o traim.Ne-am obisnuit sa ne traim durerea pana la epuizare,neincercand sa realizam ca de fapt ceea ce ni se intampla are un scop bine definit,ca nimic nu ramane la voia intamplarii si ca mai devreme sau mai tarziu se va ivi momentul in care totul va recapata sens,inceputul isi va regasi o alta linie de pornire si viata isi va urma sau poate redirectiona cursul.Poate,in locul unei asteptari si unei sperante slab agatate de un fir de ata,ar trebui sa luptam mai intens pentru sufletele noastre,orice se poate daca intradevar ne dorim.Uneori imi imaginez ca poate si imposibilul are realizare...In cea mai mare nenorocire se ascunde zambetul care poate revitaliza intregul pierdut,totul daca exista incredere.Poate atunci cand ai consideratia ca toate motivele in care credeai s-au darmat,ar trebui sa-ti faci curaj sa te privesti in oglinda,sa-ti vezi greselile proprii departe de a gasi scuze si vinovati colaterali,sa-ti reinvii sufletul,sa-ti dai seama ca asa cum poti sustine vinovatia altuia,tu poti fi la fel de responsabil de nereusita ta.Astfel,la sfarsitul fiecarui capitol,sa putem pune punct,avand puterea realizarii unui rezumat pozitivist cu o concluzie responsabila recunoscandu-ne fiecare greseala si asumandu-ne fiecare fapt,pastrand frumosul,eliminand durerea,invatand din fiecare experienta,traind fiecare clipa,gasind curajul unui nou inceput fara a ne compatimi,un zambet de final si un nou inceput...