Un "ieri" pentru mine...un "azi" pentru noi...

Acaparate in mare masura de ideea independentei fata de absolut oricine si orice,noi....as zice femei dar am sentimentul ca e putin cam prematur...in perspectiva proprie sufletul inca mai palpeaza copilareste:).Pornind de la pretextul "independenta"multe dintre noi incepem sa incurcam lucrurile,situatiile...cum?nu e greu de raspuns...legam aceea dorinta de a fi pe propriile picioare,cu iubirea sau mai bine zis cu cel iubit.Unele dintre noi ar zice"nu e adevarat"...eu as zice"clar este adevarat".Daca am face un sondaj si am intreba femeile zilelor noaste daca si-ar dori sa fie legate intr-o maniera de dependenta fata de persoana iubita credeti ca ar raspunde"Da"?...categoric nu.Am siguranta ca multi s-ar gandi ca acum vizez direct partea materiala....dar nu o fac...independenta si libertatea nu inseamna"putere financiara"...inseamna tot...suflet,corp,psihic,moral...FIINTA.Vorbind din experienta proprie dar si din perspectiva unei simple privitoare...am trait o lunga perioada de timp al existentei mele(care inca este deloc lunga...inca sunt la inceput)cu idei,conceptii,principii de genul ca nicioada nu as face un compromis care sa ma priveasca direct pe mine...intr-o relatie.Prin asta insemnand sacrificii,renuntari,reluarea unor decizii privind viata mea...Traiam si eu la fel ca si alte persoane in ideea ca nimeni nu ar avea prioritatea sa-mi schimbe ideile destul de fixe si bine definite,ca nu as renunta la absolut nimic din ceea ce-mi doresc pentru un"el" si nici nu as face nici un fel de sacrificiu...imi doream doar sentimentul,momentul...iar in rest fiecare sa-si urmeze drumul.Egoist,asa-i?Acum ...sa zicem un an,raspunsul la aceeasta intrebare mi-ar fi fost"chiar deloc egoist...e viata,viitorul,existenta mea iar daca acel"el"ma iubeste,o sa inteleaga si o sa accepte"...Raspunsul meu actual la aceeasi intrebare?"da,egoist"...de ce?egoist in primul rand pentru suflet care categoric nu si-ar dori asa ceva si apoi egoist fata de"el"pentru ca o relatie nu inseamna eu si el...o relatie(in adevaratul sens al cuvantului)inseamna noi,un intreg...Iar cand iubesti cu adevarat nu exista sacrificii,nu exista renuntare...chiar nu exista...nu poti sti sau simti asta fara sa iubesti.Acum ceva timp o persoana foarte speciala si draga mie ne zicea mereu cand se aduceau discutii pe subiect"Totul are un sfarsit,viata trebuie traita,daca trebuie sa fie,va fi...daca nu...mergem mai departe"(nu este chiar o reproducere perfecta).In prezent aceeasi persoana atat de draga mie a ajuns sa iubeasca cu adevarat si pe departe nu ar mai gandi la fel.Fara nici macar sa realizam,sa zicem intr-un"ieri" nu acceptam compromisuri,schimbari,ideea de a renunta la ceva pentru"el",acceptam faptul ca oricand se poate termina,ne doream doar momentul,libertate si mult ravnita independenta.Intr-un"azi"aceleasi fete/femei,ajung sa spuna ca nimic nu ar fi prea mult pentru iubirea lor,ca ar gasi capabilitatea pentru orice si ca nimic nu e mai important decat"El" si uite asa diferenta dintre ieri si azi...un ieri numit"eu"si un azi numit"noi".Nu faceti loc ideei de sacrificiu sau renuntare in iubire...si daca o faceti,priviti acel sacrificiu ca un pas inainte pentru implinirea sufletului care nu se poate hrani niciodata cu bani sau independenta,cu libertate se poate...si ceea mai frumoasa libertate este aceea de a iubi.Iubiti...liber,simplu,fara prejudecati,profund,adevarat...