...

Cred ca mereu am incercat sa inteleg lasitatea noastra,a oamenilor...renuntarea atunci cand ajungem exact in punctul culminant,exact acolo unde ne dorim.Oarecum ne dorim perfectiune...de departe este un punct al vietii pe care nu-l putem atinge...si totusi se ajunge undeva,acolo...cu cineva...candva cand ne spunem"totul pare perfect"...exact"pare".Pentru noi,fiinta noastra,puterea noastra de a simti...este de ajuns doar sa para perfect...ironia sortii?cand atingem aceasta perfectiune efectiv aparenta...renuntam,dovedim ca suntem lasi...alegem un"poate mai bine nu"si ne oprim....cand ajungem in varful muntelui alegem sa ne rostogolim inapoi de unde am pornit.Nu de putine ori ajungi sa-ti propui un tel,sa-ti doresti ceva...sa-ti doresti pe cineva...si planuiesti,te straduiesti,lupti,iti pui toata energia fizica,psihica si sufleteasca in ceea ce-ti doresti.Dupa ce spui"as face orice pentru..."si dupa ce esti in fata faptului implinit simti ca este al tau,il ai,ai reusit...te retragi.Oare de ce?nu sunt eu in masura sa judec aceasta intrebare...dar oarecum asta e fiinta omului...cu toata bunatatea din lume suferim de un egoism acut care inevitabil si involuntar,macar o data in intreaga existenta a cuiva...loveste,provoaca suferinta si dezamagire.Unii zic ca greu nu este sa obtii ceva sau pe cineva...greu este sa reusesti sa ai puterea sa-l pastrezi....daca analizez aceasta conceptie,cred ca e mai mult decat adevarata.Nu zic ca e usor sa obtii...chiar e foarte greu...dar odata obtinut...dificultatea se inzeceste.E ca si cand iti achizitionezi de exemplu un calculator...cu ceva rugaminti,economii,sacrificii...il obtii...apoi urmeaza partea cand trebuie sa stii cum sa-l utilizezi,cum sa-l pastrezi si sa-l ai intr-o stare buna cat mai mult timp(mai ales daca ti l-ai dorit foarte mult).Deci...ce a fost mai greu?sa-l obtii...sau sa reusesti sa-l mai si pastrezi functionabil?Eu as zice ca a doua varianta.Cam asa e si cu o persoana...sau cu o dorinta din viata cuiva.Poti reusi sa ai pe cineva...de fapt cred ca suna mult prea egoist"el/ea este al meu/a mea"...pentru ca omul in sine nu apartine nimanui...doar sufletul poate fi acaparat in intregime(cred eu).Revenind la ideea de pornire...de ce abandonam?de ce renuntam?De ce nu gasim forta interioara de a merge pana la capat...de ce la cel mai mic obstacol spunem"Cred ca ar fi mai bine sa ma intorc"?.Oare exista fericire mai mare decat ceea a sufletului?N-as crede.Daca pentru un moment am avea mai multa vointa,dorinta,simtire,vibratie,tremur,iubire,daruire,libertate,hotarare,cumpatare,nebunie...poate ar disparea lasitatea si tendinta de"give up"...poate am putea ajunge la un punct de atingere a perfectiunii...cineva mi-a zis "nu exista nu pot,exista nu vreau...".Consider ca oricine poate...trebuie doar sa vrem...Deci dragii mei care va faceti timp sa cititi ideile unei persoane ca si voi...un"eu"in plus pe langa toti ceilalti....in nebunia noastra adolescentina...niciodata sa nu renuntam...nicioada sa nu zicem"mai bine nu"....nimic nu se compara cu propriile trairi....iar o dezamagire sau o suferinta aduce in final o invatatura...nimic nu e mai frumos decat propriile trairi....asa ca"whine up"...fiti voi si mai ales simtiti....:)