Cineva...

Ajunsa oarecum aproape de incheierea unei perioade decisive din existenta mea...incep usor usor sa-mi fac un cuprins al tuturor momentelor din acest timp...dar mai ales al persoanelor care si-au facut simtita prezenta in toata aceasta perioada.Ei bine cred ca fiecare are un ceva al sau care va ramane undeva acolo mereu.Sunt si altii care voit sau nu au reusit sa se remarce si sa-si intipareasca imaginea in amintirile cuiva mult mai puternic.Din dorinta de a-mi tine promisiunea dar si pentru simplu fapt ca...merita asta...articolul asta v-a fi pentru o persoana care pentru mine si nu numai,s-a remarcat intr-o maniera mai puternica decat altii si cred ca va fi unul dintre cei despre care voi spune"iti mai amintesti de....".Din alegere proprie nu-i voi divulga identitatea.El si cel mai probabil altii vor realiza usor despre cine e vorba...altii poate nu...si nici nu stiu daca e nevoie...incercati sa-i conturati existenta din putinul pe care il pot exprima eu.Pentru nimeni nu mai e un secret ca trezirea de dimineata pentru inca o zi monotona,grea,stresanta petrecuta la scoala nu-i tocmai ceea ce se doreste...unde mai pui ca la toate astea se mai pot adauga probleme personale,dezamagiri,suferinte,slabiciuni,durere si stari depresive care efectiv rupe orice legatura cu starea de bine.Uneori poti avea norocul ca un alt nenorocos ca si tine sa deschida usa si sa incerce sa revigoreze atmosfera.Curios,poate nici el nu e cel mai fericit dar undeva in interior gaseste o modalitate de a ignora propriul rau si a-ti ridica tie moralul.Lucrurile simple si banale de cele mai multe ori,fac mult mai mult decat orice altceva.Nu poti uita usor o persoana care a reusit sa te faca sa zambesti in prima faza ca apoi sa te trezesti tinandu-te de burta si stergandu-ti lacrimile...totul rezultat din rasul pe care vorbele,glumele,ironiile,ideile si gesturile lui il provocau.Nu incerc acum sa fiu draguta dar clar este ca ...daca eu sau altcineva ar incerca sa anime atmosfera ca el...in definitiv n-ar reusi...parca sunt genul acela de glume gandite cu un efect instantaneu si cu o tinta precisa...sa provoace ras,mult ras care sa aiba puterea sa stearga alte ganduri macar pentru un moment.Genul acela de glume pe care le mai vrei iar si iar incat sa le simti lipsa si sa-i spui"hai fa-ma/fa-ne sa radem" si sa ti se raspunda"da ce...crezi ca eu fac glume la comanda"iar din acest simplu raspuns deja sa te vezi razand...Dincolo de toata aceasta"comicarie" exista si stropul de maturitate si seriozitate care stie sa fie utilizat atunci cand este nevoie...Un amanunt care mi-a ramas intiparit in minte si l-am luat ca pe ceva negativ la momentul acesta a fost(folosind o exprimare proprie)..."colegii nu-mi sunt si prieteni"sau"eu nu am prieteni printre colegi"...atunci mi s-a parut o viziune aroganta si egoista...acum...aceeasi viziune mi se pare partial inteleapta...deci dragule coleg...ai gandit bine...si te asigur ca in timp nu-mi voi mai aminti asta...ci doar faptul ca ai stiut mereu cum sa schimbi plictiseala,cum sa ne provoci crize de ras.Cu siguranta am omis multe..si la fel de multe ar mai fi fost de zis dar unele lucruri raman nespuse...In incheiere:am chef sa rad...:)