Stiti...viata prin natura ei se joaca de cele mai multe ori cu existenta noastra.Niciodata in viata cuiva nu cred va va putea exista un moment in care pur si simplu sa nu mai fie nimic de adaugat,nimic de schimbat.De fiecare data isi mai face simtit prezenta cate un nou element menit uneori sa provoace neliniste,negativism si alte stari ce ar putea intra in sfera nedorintelor...alteori acelasi element poate provoca fericire,liniste,redarea unor simtiri poate candva pierdute.
Viata nu ne respecta niciodata regulile si dorintele.Viata nu e agenda omului de afaceri in care totul este atent punctat si respectat,neacceptandu-se abateri si acel"pur si simplu".Viata este mai degraba cutia cu jucarii a unui copilas;mereu in continua schimbare,mereu existand ceva care se arunca si ceva care se adauga,o jucarie veche in favoarea alteia noi...dar nimic nu e constant.
Iubirea...ce facem cu iubirea din viata noastra.Ea nu apare niciodata cand ne dorim sau cand ar fi momentul potrivit...iubirea e pur si simplu,dincolo de timp,spatiu...dincolo de orice.
Pentru ca de atatea ori am vorbit despre perfectiune si egoism,ajung din nou sa repet...in egoismul nostru...cerem perfectiune,idealism.Ne dorim ceva inexistent...si in orice caz,daca pentru un moment am gandi cu adevarata putere a ratiunii,am realiza ca inainte de a cere trebuie sa si poti darui.
In inconstienta noastra ne alcatuim tipare fixe pe care nu am vrea sa le incalcam..exact"nu am vrea"pentru ca oricum le incalcam;ne stabilim ganduri precum"il iubesc doar daca..."Cat de stupid poate fi...iubire cu conditii,da..exista...e iubirea aceea simtita doar in anumite momente,iubirea superficiala.
De obicei avem aceste impuneri,nu din dorinta proprie ci din incercarea de a proteja sufletul de cauzele negative ale iubirii care nu stii niciodata cat dureaza,daca dureaza, si mai ales in ce maniera se consuma.
"De ce fugi,de aia nu scapi"...nimic mai adevarat,vorbind din experienta proprie,atat pentru mine cat si pentru altii...este deja un fapt concretizat.Cu oricata incapatanare se lupta pentru a tine sentimentele la distanta,cu atat ele sunt din ce in ce mai dornice de trai intens in interiorul cuiva.Oricat de puternic/a crezi ca te simti in fata persoanei iubite,pe atat de pierdut in aceeasi persoana iti este sufletul.
Iubirea presupune curajul de a renunta la bariere,oricat de riscant ar suna asta.Persoana cea mai nepotrivita poate fi de fapt persoana care detine toate resursele pentru intregirea sentimentelor cuiva.Un joc de-a iubirea sub premisa"mie nu mi se poate intampla"se poate transforma oricand intr-o realitate visatoare in care timpul isi pierde notiunea,fiinta iubita se transforma in Universul tau,fiecare privire reprezinta bataile inimii tale,fiecare cuvant rostit devine aerul pe care il respiri si tu ajungi sa existi prin aceea fiinta.
Iubirea inseamna fiorul pe care il provoaca simpla prezenta a persoanei iubite,inseamna gandurile si sentimentele care iti invadeaza fiecare particica a corpului,inseamna daruirea fara a astepta ceva in schimb,intelegerea,senzatia ca el/ea este prezent/a in absolut orice,capabilitatea de a ajunge pana la capatul lumii doar stiind ca este acolo.Iubirea este renuntarea la"eu"pentru"noi",transparenta,puritatea si simplitatea cuvantului"te iubesc"....Iubirea este atunci cand devine"totul"...
Incercati sa iubiti fara a cauta idealul,fara a pune intrebari si a cauta raspunsuri,fara a incerca sa produceti schimbari...gasiti curajul sa devine iubire pur si simplu...si atunci cand iubirea incearca sa-si faca loc,nu cautati pretexte pentru a o indeparta,aveti curaj,libertate si traiti-o...pur si simplu:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu