Libertatea de a putea...

Cred ca mereu au existat probleme in exprimarea propriilor pareri si idei.Prin natura noastra,de cele mai multe ori,adevarul ne deranjeaza,provoaca discomfort,neplaceri si lista poate continua.Uneori,adevarul doare...as zice ca aceasta ar fi"atributia"cea mai puterinca a unui adevar daca privim din puncul de vedere al dezavanajelor aduse de un adevar.Usor obsesiva in ideea mea de a nu lasa nimic neclar am provocat de foarte multe ori cotroverse in jurul meu.Sincera sa fiu,nu prea mi-a pasat de parerea unora cu vedere la parerile mele.Venind in discutie persoanele indispensabile existentei mele,indubitabil lucrurile se schimba.Nu sunt chiar genul de persoana care sa-si regrete deciziile luate in viata...bineinteles nu vorbind de permanenta,pentru ca este inevitabil sa nu facem greseli sau sa nu aruncam cuvinte,fapte,gesturi pe care le regretam nespus,daca nu imediat...in timp.Directitudinea mea de a-mi elibera gandurile si simtirile nu au fost intotdeauna bine primite dar eu mereu am considerat ca noi,suntem fiinte care sunt avantajate de existenta unei libertati care trebuie utilizate.Cum as mai fi eu,sa cum am mai fi noi,oamenii speciali,diferiti,"eu"daca nu am avea fiecare gandirea lui,sentimentele lui,trairile lui,existenta lui departe de influentele inconjuratoare?...Intr-o prima ipostaza oricine ar crede ca nu este deloc greu a gasi raspunsul la o astlfe de intrebare.Ok,sa zicem ca un raspuns il gasim...dar acelasi raspuns il si punem in aplicare?De atatea ori,nu.Suntem atat d maleabili incat ne modelam personalitatea unul in functie de altul.Daca analizam,a ramas atat de putina originalitate printre noi toti.Din frica,nepasare,nesiguranta...evitam sa actionam exact dupa propriile conceptii...si suntem atat d "blocati"incat nici macar nu realizam.Am intalnit situatii in care din teama acuta de a pierde ceva sau pe cineva,facem alegerea cea mai simpla si tot odata cea mai eronata...tacerea.Abtinandu-ne de la comentarii,de la explicatii...ajungem sa ne asemanam cu acele papusele pentru copii care chiar daca sunt neingrijite,rupte,aruncate,chiar daca nu li se da importanta...ele tac dar macar exista pretextul ca nu au alta alternativa insa noi o avem si atunci cand detii ceva trebuie folosit.Oricata durere si iritare ar putea provoca un adevar este de mii de ori mai preferabil decat o minciuna sau decat sentimentul ca cel de langa tine are ceva de zis si nu o face.Tacerea si izolarea libertatii de exprimare duce la saturatie,la sufocare...la pierderea"totului".Poate nu e ceea mai inteleapta perere,dar e a mea,o sustin si cred in ea...nu renuntati la gandurile voastre,exprimati-le,eliberati-le.Aveti curajul de a fi voi si de a nu va inghite vorbele...pentru ca uneori un simplu cuvant poate forma un intreg...si uneori tacerea poate distruge universul de viata a cuiva.Fiti liberi...fara orgolii,fara temeri,fara incapatanare,fara supozitii...aveti grija de sufletele voastre.