Mai esti?Mai suntem?

Te simt in fiecare zi cu aceeasi intensitate desi am impresia clara ca nu meriti.Dezamagirea a fost si este unul din sentimentele detestabile pe care le-am resimtit in anumite momente.Si la fel,poate chiar mai mult urasc sa recunosc,dar...da,ai dezamagit,intens,involuntar sau nu,ai atins apogeul durerii intr-un suflet care credea,mai presus de orice,in tine.Si recunosc,m-a durut,atat de tare incat au fost zile in care aerul parea in cantitati infime,si te uram...sau poate nu.Te-ai gandit vreodata cum e sa simti prezenta unei persoane in tot ceea ce esti?Eu da,m-am gandit..ba mai mult,am simtit.Poate nu-i cea mai grozava traire pe care o poti avea,dar poate nici cea mai terifianta.Poate sa traiesti cu prezenta cuiva care te-a ranit,te poate face mai puternic,te ajuta sa-ti infrangi propria slabiciune si sa accepti ca nimic nu e intamplator si ca tu,inainte de toate esti un om,o persoana,o fiinta care DA,merita.Meriti chiar daca esti cea mai nenorocita persoana,pentru ca undeva te vei intalini cu restul nenorocitilor care te vor iubi si accepta exact asa cum esti si vei trai fericit in nenorocirea ta;meriti chiar daca esti cel mai frumos om...restul frumosilor iti asteapta aparitia;meriti chiar daca esti"ratusca ceea urata",restul "ratustelor"vor sti ca esti de-a lor si iti vor spune"welcome";chiar daca esti persoana speciala pe care toti o iubesc,dar care totusi nu-ti sunt deajuns...fii sigur ca restul putinilor oameni speciali de pe pamant se vor intalni cumva,candva cu tine si vei descoperi completul.Si nu te stradui prea mult sa fii ce vor altii sa vada.Oricum ai fi si oricine ai fi,ai o viata pe care trebuie sa o traiesti exact cum iti doresti cu si fara greseli;un suflet care iti poate apartine sau pe care il poti darui...si atunci esti complet,o iubire de trait chiar daca nu e cea perfecta,dar e a ta,a voastra.Poate ca viata nu-ti ofera mai mult decat poti duce,iar momentul in care stagnezi,pui stop si te opresti fara vre-o cale de scapare...e momentul tau limita in care nu trebuie sa renunti,pentru ca ar suna las si copilaresc,dar trebuie sa tragi linie,sa-ti faci un desen pe care sa-l numesti"viata"si sa te bucuri de fiecare punct pe care il trasezi pentru a-ti alcatui schita pentru ca apoi sa colorezi si sa retraiesti cu fiecare picatura de culoare tot ce-ai insemnat tu pentru tine.
Asa am invatat eu sa te iubesc,chiar daca ma doare,chiar daca uneori as vrea sa devii hartie sa te pot rupe sau poate mai simplu...sa te ard;ar dura mai putin si nici nu mi-as forta degetele sa te fac bucati.Si totusi,nu,te pastrez.Tu esti cine esti si in fiecare zi invat sa te accept pentru ceea ce esti.Intrebarea este...oare chiar mai esti?mai suntem?Sau poate ca fiecare dintre noi isi cauta spatiul propriu acolo unde intr-adevar isi doreste...poate ne intalnim la jumatatea drumului...sau poate nu...

Dincolo de inselatoarele aparente...

Cam din momentul in care am reusit sa constientizez in ce fel de lume imi dezvolt fiinta proprie,am urat mereu aparentele(care de cele mai multe ori sunt inselatoare)sau replicile de genul celor"ce o sa zica lumea".N-am reusit sa inteleg de ce mereu este atat de importanta parerea celorlalti si imaginea ta in ochii celorlalti cand de fapt nu este nimic concret care te leaga de acestia.Probabil ce este mai trist decat mastile pe care fiecare le poarta in presupusa societate,este faptul ca ajungem intr-un anumit moment cand incercam sa-i schimbam pe cei de langa noi de dragul acelor stupide aparente.Niciodata nu prea mi-a pasat daca celorlalti le convine sau nu personalitatea mea si tot ce reprezint eu,dar poate voluntar sau involuntar au fost clipe in care am zis"Da,poate are dreptate",ca apoi sa-mi redescoper persoana,sa realizez ca eu sunt ceea ce vreau sa fiu si ca nimeni nu-si poate exercita dreptul asupra fiintei mele.Am fost pusa in situatia sa privesc din umbra diferentele clar vizibile dintre doua sau mai multe persoane apropiate.Din experienta proprie am dedus ca de multe ori plus si minus se atrag intr-un mod inexplicabil dar frumos.Din aceeasi experienta,am invatat ca,sa incerci sa schimbi pe cineva doar pentru a te simti tu multumit,e unul din cele mai imature fapte.Avem tendinta de a crede ca noi suntem mai presus,diferiti si ca poate cel de langa noi,necesita schimbari,modelare cand de fapt esenta persoanei lui este tocmai aceea de a fi el insusi.Poate ar veni momentul sa realizam ca simplitatea reprezinta intregul unei persoane.Poate ar fi cazul sa-ti faci curajul sa-i poti da ocazia iubitului tau sau prietenilor sa te vada intr-o dimineata fara machiajul impecabil de toate zilele,fara accesoriile tale indispensabile si fara parul vesnic intins cu placa,sa indraznesti sa ii lasi sa te priveasca intr-o dimineata in pijamaua ta pufoasa cu personaje din desene animate,cu parul ciufulit si ochii somnorosi avand increderea ca si asa ti se va spune"hei,esti frumoasa".Poate unii/unele ar trebui sa realizeze ca nu important este sa-ti etalezi noii jeansi D&G si I-phone-ul primite cadou,ci important este zambetul inocent pe care il etalezi cand esti inconjurata fie de necunoscuti sau persoanele cele mai importante din viata ta,cat de usor si frumos reusesti sa socializezi si cat de placuta reusesti sa te faci prin adevaratul tau fel de a fi ca persoana in ochii celorlalti.Am invatat ca nimeni nu este perfect si ca greselile,esecurile ne apartin in mod egal si responsabilitatea faptelor noastre denota maturitate si rationament,am invatat sa iubesc imperfectiunile celui sau celor pe care ii iubesc,sa nu judec si sa-mi dau seama ca asa cum eu gasesc defecte,la fel mi se gasesc defecte,am invatat ca schimbarile celui de langa tine,provoaca lipsa pentru ca,oricat de banal este...ajungi intr-un anumit moment in care ti-e dor de nebuniile pe care pana ieri poate le detestai.Abia atunci poti realiza ca de fapt acele nebunii,imperfectiuni si abateri de la reguli te faceau sa iubesti,sa adori,sa zambesti,sa te simti ca un copil intr-o lume de povesti,implinit,fericit,inocent.Atunci cand simti ca cel de langa tine nu e cum iti doresti,nu te gandi sa-l schimbi si sa-i aduci la cunostinta ca asta sau cealalta nu e asa cum ar trebui...Gandeste-te la tine,la neajunsul din fiinta ta si accepta ca sunteti doi oameni diferiti,ca asta este exact ceea ce involuntar va atrage,ca in momentele limita exact de aceste gesturi imperfecte iti este dor si ca tocmai asta va uneste.Inainte de a lua hotararea etichetarii sau judecarii cuiva,ia-ti un minut sa te autoanalizezi si sa realizezi ca dincolo de aparente exista un suflet si ca fiecare are dreptul sa fie asa cum isi doreste si tu ai dreptul sa-l accepti pe celalalt asa cum este...