Trairile mele...multumita mie

Este ciudat cum cineva sau ceva ne poate influenta atat de mult gandirea sau o simpla stare de spirit.Dupa o lectura care mi-a deschis pozitiv mintea,m-am oprit pentru cateva minute,singura,doar cu acordurile melodiilor superbe din playlist,si m-am gandit daca nu cumva tot ceea ce traiesc mi se datoreaza tocmai mie.Mi-am pus zeci de intrebari si am cautat tot atatea raspunsuri.Am concluzionat ca da,eu,tu,ei,voi,noi toti...traim si simtim ceea ce noi vrem.Si apoi ma intreb:cum?cum sa ne dorim noi insine sa ne doara,cum putem sa ne acceptam si sa ne traim suferinta?Ei bine,simplu...cum in fiecare moment tanjim dupa cat mai multa iubire si fericire iar atunci cand o avem,ne folosim de ea pana la epuizare,in acelasi mod lacom ne folosim si durerea.Viata nu e doar din alb si negru,exista nuantele care provoaca dezordine si brusc,esti pus in fata unor situatii pe care nu le-ai mai trait si carora habar nu ai sa le faci fata.Atunci vine momentul limita cand te sufoci cu propriile sentimente si trairi,pierzi controlul si nu-ti raman prea multe solutii.Gresesti,si toti gresim...cum orice are un motiv si nimic nu e intamplator,la fel se gasesc si solutionarile,oricat de greu de descoperit ar fi acestea.Nimanui nu i se da mai mult decat poate duce chiar daca vin clipe cand simti ca ai ajuns la imposibil.
Ma gandeam ca poate tot raul pe care fiecare dintre noi il traieste,intr-o oarecare masura este meritat.Noi meritam tot ceea ce ni se intampla,pentru ca,intr-un mod sau altul niciodata nu privim indeajuns de mult un aspect pentru a-l trata corect,cu importanta cuvenita.Comoditatea fiintei umane pentru optiunea cea mai simpla,ne transforma in singurii responsabili a cantitatii de fericire sau nefericire a fiintei proprii.Te-ai gandit ca poate daca am invata sa ne bucuram pentru ceea ce avem,ne-ar fi mai usor sa pierdem din vedere aspectele negative,daca ne-am concentra mai mult pe forta unui zambet copilaresc,am putea elibera sufletul de neajuns...
O sa zici ca sunt nebuna si ca viata ne supune la atatea incercari incat singurul lucru de care iti mai pasa este zambetul copilaresc pe care oricum nu ti-l mai poti insusi.Deacord,nimic nu este usor,dar poate nici imposibil.Si poate durerea o accentuam singuri,purtand 10 schimburi de masti sociale cu o ipocrizie imbelsugata.Crezi ca oamenii asta prefera?Eu cred ca nu...pentru ca noi toti am ajuns la saturatie.Ne ascundem prea mult unii de altii si incapabilitatea de a cunoaste pe cineva este tot mai mare pentru ca tu preferi sa fii fals,sa afisezi lumii o fiinta puternica,neatinsa de nimic si nimeni,,mereu gata de atac,care niciodata nu va ceda.Si uite asa devii papusica societatii,care de fapt este mai slaba decat cel mai slab om al Universului,care la prima lovitura ajunge din start la marginea prapastiei si nimeni nu te va ajuta pentru ca nimeni nu te cunoaste.
Astazi am fost fericita,o persoana atat de draga sufletului meu m-a salvat pentru a nu stiu cata oara si mi-a intins mana aratandu-mi ca o clipa de fericire si de eliberare are "n" fete.Poate maine ma voi trezi complet demoralizata,cu ochii umflati de nesomn si cu gandul ca astazi iar imi va fi dor.Si ce?Poate ar trebui sa ma bucur si de aceaste schimbari ale starii mele.Si ar trebui sa ma bucur pentru ca in orice mi se intampla ma descopar inca putin,la fel si ceilalti.Poate asa imi cunosc eu sufletul,la fel permitandu-le si celorlalti sa vada dincolo de vizibil.
Asa esti si tu,sau macar incearca sa fii.Slabiciunea face parte din existenta umana,la fel lacrimile si zambetele.Aminteste-ti de nuantele precizate la inceput si traieste-le chiar daca nu-ti aduc tot ce-i mai bun.Gandeste-te ca si pentru tine,la fel ca pentru oricine vine un sfarsit...in care probabil ti-ai dori sa ai ce-ti aminti si povesti.Orice traire iti aduce ceva,si nimic...nimic nu v-a ramane pur si simplu.Daca astazi vrei sa plangi,fa-o,oriunde si cu oricine ai fi,si daca in urmatorul moment cineva iti va provoca o criza de ras,razi...pana la epuizare.Daca astazi pierzi totul,asta e..sufera,traieste momentul dramatic care ti-a fost dat si trezeste-te maine gandindu-te ca atata timp cat respiri si inima ta mai bate,inca mai poti recupera ce ai pierdut sau daca nu...poti chiar tu construi ceva nou.Sufletul tau iti apartine doar tie...elibereaza-l in fiecare secunda al vietii tale,da-i aripi sa zboare chiar daca vor exista si stanci care ii vor rani acele aripi...cauta la nesfarsit,undeva exista"ceva-ul"tau si atunci ii vei multumi Universului ca TU existi...

Decizia unei singure persoane

Gandeste-te ca poate intr-o zi,viata,in nenumaratele ei incercari uneori atat de neintelese de firea omeneasca si atat de greu de suportat,ti-ar cere sa tragi line la tot ce-a fost in existenta ta pana la momentul de fata.Fa un exercitiu de imaginatie,usor anormal dar poate folositor...imagineaza-ti ca viata ti-ar cere sa alegi o singura fiinta pe care sa o mai poti pastra de acum incolo.Poate,la fel ca si mine,te-ai ingrozi sa-ti dai seama ca oricat te-ai stradui in mintea ta exista un blanc care nu-ti permite sa te decizi...sau intr-un caz fericit ai sti de cine ai nevoie.Ei bine,cu multe riscuri,si cu o sinceritate rece as zice ca intr-o asemenea postura fiecare dintre noi ar dovedi cat de egosit este,pentru ca da...suntem egoisti si poate chiar ipocriti.Obisnuim sa pretindem ca avem familii,prieteni,iubiti,oameni pe care ii iubim neconditionat,fara de care n-am putea trai,fara de care am fi un nimic si care sunt totul pentru noi.
Poate ar fi momentul sa te mai gandesti o data daca este chiar asa si daca nu cumva te minti singur,nu pentru ca cineva ti-ar tine arma la tampla gata sa traga,ci pentru ca asa ne place noua,sa parem cat mai buni,sa ne simtim cei mai cei si sa vrem sa dam lectii.Unii ar zice"aberatii,eu nu sunt asa"...ba chiar suntem.Iti place ca oamenii sa vada in tine un prieten de incredere,o persoana minunata,desteapta,cunoscuta,...iti place sa fii in centrul atentiei si sa te simti apreciat ca om.
Si uite asa te gandesti tu,ca familia ta este cea mai importanta pentru tine,indispensabila existentei tale.Mai lasi sa treaca ceva timp si realizezi ca de fapt prietenii tai cei mai buni sunt persoane pe care nu le-ai schimba pentru nimic in lume si va jurati prietenie vesnica indiferent de unde v-ar duce viata.Intr-un final apare iubirea,persoana iubita care devine totul pentru tine si pe care ti-o doresti atat de mult.Poate nici macar nu ai ajuns in stadiul sa alegi o singura persoana si intr-o mare masura poti sa simti dificultatea alegerilor.Daca faci o oprire pana in punctul actual cred ca in secunde urmatoare deja ti-ai pune intrebari despre cine conteaza cu adevarat in viata ta.Daca nu ai prieteni si o persoana iubita,ai zice ca familia...daca nu ai familia si prietenii ai zice ca persoana iubita...daca nu ai familia si iubirea ai zice ca prietenii...dar daca le ai pe toate?Dilema privitoare la aceasta intrebare exista,la fel si convingerea mea.
Hai sa realizam ca de fapt nu suntem atat de iubitori pe cat ne-am dori sa fim si ca interiorul nostru pastreaza egoism care probabil are rostul lui,desi nu i-as gasi o explicatie clara.Unele cuvinte poate nu sunt demne de fiinta umana si poate noi purtam inconstienta adevaratei intensitati ale sentimentelor pentru cei de langa noi.Luam de la viata tot ceea ce ne ofera,profitand de bine,dar la fel si de rau,gandindu-ne mereu ca noua nu ni se poate intampla.Oricui i se poate intampla,iar consecintele le suportam asa cum meritam,nu pentru ca nu ar exista cineva care sa se gandeasca la suferinta noastra,ci pentru ca noi vedem doar ceea ce vrem si ne convine,nu ceea ce este cu adevarat.Asa ar trebui sa ai taria de caracter sa recunosti ca nici familia ta nu este ceea mai importanta pentru tine(pentru ca daca ar fi nu te-ai infuria atat de des pe deciziile parintilor tai si nu ai astepta cu atata nerabdare sa-ti iei zborul departe de ei),nici prietenii tai nu sunt de neinlocuit(pentru ca altfel nu ai avea momente de neincredere si de replici precum"gata")si intr-un final nici persoana iubita nu este totul pentru tine(pentru ca altfel nu ai simti nevoia de momente in care sa fii singur/a,nici nu ai avea momente de nesiguranta si de neincredere si nici nu ai pune in plan posibilitatea aparitiei unui altul sau alta).
Acum zi-mi ca am gresit,ca astea sunt generalitati si ca nu suntem toti la fel,ca unii chiar isi pot tine familia aproape mereu,prietenia minunata si"vesnica"din copilarie pana la sfarsit si iubirea fara momente de pierzanie in care si-ar dori sa puna punct.
In final,gandeste-te...o singura persoana a intregii tale existente,persoana pentru care ai lasa tot ce-ai avut pana in momentul de fata,care ar semnifica intreaga ta viata,tot ceea ce esti pana acum si ce urmeaza sa fii...si astfel demonstreza-ti ca cel putin pentru un moment in viata ta nu ai fost atat de sincer pe cat ti-ai fi dorit...pentru ca o asemenea alegere e capitala si pentru ca toate acele persoane despre care afirmai ca sunt atat de indispensabile vietii tale...de fapt ai putea continua si fara prezenta lor,poate mai greu la inceput dar nu ar fi imposibil...usor dar sigur realizeaza ca nu ai dreptul de a cere atat de multe cand nici tu n-ai putea da mai mult.