Un moment oarecare...si o sumedenie de ganduri imprastiate intr-o minte care,parca de fiecare data,benefic sau nu,se mai incarca cu cate ceva...si multe intrebari.Intrebarile fac viata ca un pahar in plina umplere...o picatura,inca una,inca...si inca...
Fericirea?Ce e fericirea...definire,explicatie...convingere...Oare cum se traduce ea in cuvinte?Fericire egal euforie,zambet,simtul ca viata ti-a implinit dorinta la fiecare minut existential,impresia totului,multumirea?...sau cum?sau ce?...
Dar tristetea oare ce e?Cum se intelege si ea?
Oare siroiul necontenit de lacrimi cand simti de parca intreg Universul ar complota impotriva reusitei tale,cand vrei sa renunti la tot pentru ca vointa fiintei tale te inseala si iti da o falsa impresie ca pana aici a fost,ca nici daca ai vrea nu mai poti...cand iti place sa te minti ca sufletul tau s-a golit,ca nu mai simte...ca nu isi mai doreste?Oare asta?...sau?...
Stiti cum vad eu tristetea,dincolo de toate cele...O vad ca pe un element necesar omenirii,uneori ca un dus rece precum gheata menit sa ne trezeasca,sa ne puna in miscare sufletele uneori mult prea lenese.Tristetea e aceea parte din fiecare dintre noi care iese la suprafata atunci cand pasii vietii o iau pe cararea gresita si ratacesc,uneori mai mult,alteori mai putin.Tristetea se regaseste in acele momente cand un amanunt minuscul declanseaza un intreg razboi interior pentru care,parca,nu mai gasesti planul de atac.Apoi,tristetea pleaca si se ascunde in acele detalii ale vietii,in "nimicurile" noastre de zi cu zi dar care totusi ne umplu viata intr-un mod incredibil...si stiti care e ironia?...Ignoram dar ne doare?Deci daca ne doare,clar ne pasa...Uite asa tristetea este oarecum in orice,oriunde,cand si cum vrea...E intr-un anumit mod,ca fericirea.
Si mult dorita fericire...niciodata n-am vazut-o in lucruri sau fapte marete.Atat de naiv,am cules-o de fiecare data din clipe cat mai banale...De ce?Pentru ca "extraordinarul" mereu se pastreaza...iar obisnuitul...mereu ramane si el,doar ca nu i se da importanta cuvenita.Deci aleg sa raman printre picaturi ceea ce,in mod normal...se uita.De cele mai multe ori caut tot ceea ce imi doresc...si reusesc,gasesc...
Caut fericirea in diminetile luminoase care imi impulsioneaza ziua spre a fi una reusita,in playlistul de muzica care ma face sa retraiesc clipe iar si iar ca si cum in fiecare moment e prezentul.Fericirea e in zambetul nevinovat al copilasului necunoscut de pe strada...inocenta lui imi schimba gandurile pentru un moment si ma molipseste placut.Apoi fericirea e in imbratisarea atasata lacrimilor a prietenilor mei dragi,in nerabdarea aceea nebuna de a fi din nou langa ei rememorand si nascand clipe.Stiti...fericirea se ascunde pana si in reordonarea lucrurilor personale,de multe ori se intampla ca un obiect de mult uitat sa-ti trimita gandurile departe,la ce-a fost candva si sa te gasesti zambind,brusc,inconstient....atunci esti fericit....esti fericit de ce ai putut fi tu candva,ce esti...ce vei putea fi.Fericirea se ascunde in fiecare te iubesc,fiecare lacrima,orice zambet,respiro,in fiecare "eu".Fiti fericiti...si tristi,fiti voi...sa ne bucuram de tot ce ne este oferit...
