Pana nu de mult,beneficiam de o inocenta sufleteasca debordanta,credeam ca pana si imposibilul poate deveni posibil si tineam cu tarie la acea inocenta a mea.De-a lungul multor momente,persoane si persoane s-au straduit a-mi crea un tablou al vietii incarcat cu secvente distincte;fericire,lacrimi,iubire,putere,lupta,minciuna,adevar...totul,nimic,jumatati,bine,rau.Momente care nevoit maturizeaza,te fac mai puternic sau mai slab.
Revenind la inocenta,am inceput sa realizez ca inocenta,intr-o cantitate masurabila tine de copilarie,de nestiinta.Cresterea,maturitatea,pastreaza de asemenea un strop de inocenta,vise si incredere dar toate incep sa prinda un contur al realizarii in stransa legatura cu sacrifciile si lupta cu viata.
Pentru mult timp am crezut in iubire mai mult decat in orice alt sentiment menit fiintei umane,si inca mai cred dar poate nu la fel de intens si nu cu aceeasi incredere oarba.Iubirea nu vine oricum si pentru oricine la fel,nici nu stationeaza prea mult acolo unde simte ca nu ii este locul.Acea iubire intensa,inconstienta,inexplicabila vine doar o data si e supusa multor incercari,poate mult prea multor.Ceea ce urmeaza dupa,mi-a zis cineva candva,sunt doar forme ale iubirii.Daca rezista,inseamna ca a existat,daca cedeaza nu a fost suficenta,nu a fost indeajuns de dorita sau slabiciunea umana n-a gasit puterea pentru a o duce pana la capat.
La fel si visele sau dorintele sufletului omenesc.Nimic nu e usor de atins,de trait,de realizat...Nu mai cred ca imposibilul e posibil dar cred ca tot ce este dat vietii,este realizabil.Cand iti doresti,poti....dar dorinta nu e suficienta.Fiecare vis,sentiment,traire necesita o lupta apriga cu obstacolele si incercarile vietii.La finalul luptei poti doar castiga sau pierde.Daca ai pierdut poate nu ai fost suficient de puternic sau poate nu era ceea ce aveai tu nevoie.Sa renunti nu inseamna intotdeauna lasitate,sa renunti poate semnifica o trezire la realitate care te ajuta sa concluzionezi ca nu mai esti tocmai un copil,ca trebuie sa cresti,sa-ti asumi responsabilitati si consecinte,ca simplele vorbe nu pot de fiecare data sa multumeasca si sa dea suficienta putere unui suflet,ca nu poti merge impotriva vantului si ca amagirea pe timp indelungat poate face mult mai mult rau decat o decizie drastica,dureroasa si greu de acceptat pe moment.Naivitatea cere limite ca orice altceva si este imatur sa te minti ca poti,vrei si vei reusi cand de fapt te indrepti spre neant,fara cale de intoarce,fara rezultat...Decat sa mimezi fericire si sa te minti cu ceva care in adancul tau stii ca este irealizabil,mai bine infrunti realitatea,pui punct,plangi,te reintregesti,cauti curaj si o iei de la capat.Inocenta,naivitatea,visele se ascund in orice suflet,fie ele mai mult sau mai putin vizibile...insa pentru a le aduce la o forma reala au nevoie de straduinta,au nevoie ca tu sa ti le doresti cu adevarat,iar atunci cand iti doresti,lupti....fericirea si implinirea obtinute usor,se naruiesc la fel de usor...iar satisfactia este pe termen scurt...Cand perseverezi pentru reusitele proprii,vei fi mereu cu sufletul plin si impacat si vei sti ca ce-ti este dat sa traiesti,indiferent de durata,este ceva al tau,ceva ce nimeni nu-ti poate lua chiar si cand va inceta sa mai existe...
