"Friends for ever"...si cam asa se presupune ca incepe totul.Pui pe foaie mii de vise si speranta ca in ciuda neincrederii tale,si a intregii lumi de altfel,exista intr-un final persoane care promit a-ti fi alaturi indiferent de timp,spatiu,mediu,consecinte.Iar tu crezi,tii cu dintii propria speranta ca juramantul prieteniei,presupune ceea ce chiar ti-ai imaginat,cu sufletul strans indraznesti sa te deschizi pentru prima data,sa-ti faci curajul nebun de a-ti impartasi una din trairile tale vitale avand convingerea ca prietenia dintre voi va pastra secretul.Ulterior,initiatic inca in ale vietii,primesti o mica proba pe care tu o vezi poate ca cea mai grea incercare a existentei tale...si atunci,ea,prietenia ta nepretuita isi face din nou aparitia si iti demonstreaza inca o data ca tu nu esti singur,ca iti sopteste incurajator in ureche"va fi bine"..iar tu,crezi,din nou.
Asa,tu,tematorul de la inceput,capeti incredere,siguranta si incepi sa inveti ce inseamna prietenie,te bucuri,imparti sentimente,trairi,clipe...poate chiar totul,si-ti imaginezi ca nu va exista un sfarsit pentru ca,fara prietenia aceea te-ai simti un om pierdut.Poate atunci cand increderea isi atinge apogeul,se formeaza un moment limita cand totul mai agata de un fir de ata...dar pentru ca amintirile te invata,faci tot ce-ti sta in putinta si salvezi,atat cat mai poate fi salvat.Lupti pentru a regasi linia de plutire si faci ca legatura sa devina mai indestructibila ca oricand.Formezi noi trairi,fotografiezi fiecare moment si-ti notezi in carnetelul amintirilor fiecare clipa,nu cumva sa-ti scape ceva...odata cu maturitatea,visezi la discutiile interminabile despre "iti amintesi ieri,luna trecuta,anul trecut,acum un an,doi..zece"si parca deja poti schita zambetele,reactiile retrairii atator momente,si revine juramantul,promisiunea,sau orice ar fi si oricum s-ar numi:"prietenia noastra va rezista oricand,oricum,oriunde".
....Si daca cumva nu rezista?daca cumva prietenia se rupe iar tu deja esti prea coplesit pentru a mai putea lupta,daca toate acele amintiri,vor ramane inchise in propriul suflet si retraite intr-un monolog interior?daca prietenia ta peste ani va insemna o intalnire intamplatoare pe strada si se va rezuma doar la "buna..cum o mai duci?-eu,bine;tu?-la fel si eu.",apoi fiecare pe drumul sau.Te doare sa-ti poti imagina asa ceva,dar surprinzator,aceasta posibilitate exista,si in ciuda opozitiei noastre,poate avea o intensitate a implinirii groaznic de puternica.Incepe poate sa-ti fie teama si sa-ti doresti sa poti schimba ceva,nu ti-ai dori ca prietenia ta sa se scrie asa.
Prietenia cere sacrifcii dincolo de timp si spatiu.Cere incapatanarea de a nu lasa nimic pierdut.Tolerarea si acceptarea imperfectiunii pe care oricum si tu o ai.Invatatura de a incerca sa accepti ca acel prieten slab de inger,nepasator,irascibil,serios la glumele tale,arogant,poate prea realist si multe altele...este acela care poate si-a pierdut noaptea acceptand sa-ti imparti suferinta cu el,povara fiind prea grea doar pentru tine,acela care ti-a permis sa-l sufoci cu imbratisarea ta suferinda,care a plans langa tine si care poate acum are nevoie disperata ca tu sa-l trezesti la realitate,sa-i dai acea palma care sa-l ridice.Prietenia care a insemnat tumultuozitatea groaznica a adolescentei si trecerea in maturitatea candva asteptata si dorita,clipele de dazlantuire a fericirii tineresti pe care a dorit a o imparti cu tine,gesturile copilaresti si glumele prost alese dar care totusi reprezentau sursa prima de imbunatatire a zilei.Tipetele si certurile din momentele nefavorabile,lacrimile si imbratisarile de dupa.Clipele acestea si multe altele care merita pastrate,retraite si urmate mereu de altele proaspete...
Remember girls...best friends for ever...I promise...
